Charity

Donatii si alte activitati

      

Galerie foto

Sarbatoare

Tine-ma in mana Ta

Tine-ma in mana Ta - Cristian Barz

 

În 2004 am fost prima dată după cărucior la Caritatea, dar pe atunci încă mai umblam. Eu sufăr de o boală incurabilă care se numeşte Distrofie Musculară Becker şi se manifestă prin atrofierea muşchilor pe tot parcursul vieţii. Boala mi-a fost descoperită când aveam 10 ani, acum am 28, şi am dus boala aşa cum am ştiut. Am frecventat şcoala normală, am mers în liceu la secţia Matematică-Fizică, apoi am facut facultatea la secţia de Informatica Economica. În ultimul an am mers la facultate în cărucior.

 Dupa ce am terminat facultatea şi am luat licenţa, am ajuns să stau permanent în carucior, să depind în totalitate de el. Nu mai făceam nimic doar mă uitam la filme şi stăteam pe internet, iar viaţa mea se scurgea şi nu se întâmpla nimic. Treceau zile lungi, nopţi nedormite şi în fiecare zi făceam acelaşi lucru.  M-am plictistit,  cred că din cauza depresiei nu mai ştiam că aş mai putea face şi altceva. Aşteptam sa se termine zilele, nu stiam câte o sa mai fie şi într-o noapte, când eram sătul de toate, mi-am amintit că la Caritatea au loc întâlniri săptămânale, în fiecare vineri. M-am decis că trebuie să merg şi eu acolo.

In august 2006 am mers să îmi schimb căruciorul cu unul mai potrivit. Atunci am întrebat daca pot participa la întâlniri şi mi s-a spus că da, sunt binevenit, începând cu 1 septembrie. Aşa că m-am dus, nu ştiam la ce să mă aştept, nu ştiam nimic despre oamenii pocăiţi, deoarece provin dintr-o familie de ortodocşi. Eu ştiam doar că trebuie să fac ceva cu viaţa mea.

La prima întâlnire am fost doar un observator, nu cântam, nu mă rugam. După vreo 3 întâlniri am fost chemat într-o tabara de 3 zile la Vărmaga, un sat lângă Deva, în judeţul  Hunedoara. Acolo cel mai mult m-a atras priveliştea, peisajul, deoarece încă nu stiam  nimic despre Dumnezeu. La început eram doar un spectator pasiv, nu am cântat şi nu m-am rugat. Dar apoi,  încet,  m-am deschis şi am ieşit din carapacea mea. M-a atins un cantec, mi-a atras atenţia, se numea “Ţine-mă în mana Ta.”  Parcă tot ce se zicea în el imi vorbea mie, că Dumnezeu are grijă de noi, ne ţine în mâna Lui şi ne ocroteşte. Aceste cuvine mi-au atins sufletul întristat şi încet, încet se aprindea o mică speranţă în inima mea. Parcă nu mă mai simţeam singur.

Read more: Tine-ma in mana Ta

Cantarea laudei mele

 

Cantarea laudei mele - Irina Schiopu

 

Mă numesc Şchiopu Irina, sunt lider in cadrul Centrului Creştin Mefiboşet. În anul 1978 am avut un accident de tren, în urma căruia am rămas fără ambele picioare. După accident am intrat într-o depresie adâncă. Mă vedeam un om fără viitor şi nu găseam nici o soluţie de ieşire din criză decât sinuciderea. Pe când  mă gândeam la cea mai rapidă metodă de sinucidere, Dumnezeu mi-a vorbit printr-un grup de tineri dedicaţi Lui. Atunci mi-am văzut starea mea păcătoasă şi am căzut la picioarele Domnului, mărturisindu-mi păcatele şi rugându-l pe El să mă primească în familia Lui, facându-mă copilul Său.

De atunci viaţa mea a devenit o cântare, e adevărat, uneori mai tristă, alteori mai plină de bucurie. Dacă cineva ar veni acum la mine şi mi-ar oferi picioarele în schimbul lui Dumnezeu, aş refuza categoric, deoarece pentru mine Dumnezeu înseamnă Totul.

După ce am început să-L cunosc pe Domnul tot mai mult, am înţeles că pe calea aceasta nu sunt şomeri. Am înţeles că fiecare e chemat la o lucrare şi eu, după un timp, am înţeles că Domnul mă vrea în lucrarea de evanghelizare a persoanelor cu dizabilităţi. Astfel, în 1993, am acceptat propunerea domnului Măluţan de a lucra împreuna la înfiiţarea Clubului Creştin Caritatea, alături de Sorin Deac şi alţii. Clubul Creştin Caritatea a devenit mai târziu Centrul Creştin Mefiboşet. 

De necrezut, şi totuşi adevarat! Au trecut 20 de ani de la infiinţare şi avem 17 ani de activitate a Centrului Creştin Mefiboşet! Când privesc în urmă, îmi dau seama cât de trecători suntem. Acesta este primul gând, apoi nu-mi vine să cred că au trecut aşa de mulţi ani de activitate la Centru. Mă uimesc cum m-a folosit Dumnezeu pe mine, un om plin de imperfecţiuni, pe o perioadă aşa de lungă de timp şi recunosc în aceasta mâna Creatorului care a dirijat intreaga lucrare şi a susţinut fiinţa mea în desfăşurarea ei.

Read more: Cantarea laudei mele

Cioturile noastre

 

Cioturile noastre - Ligia Seman

 

Poemul lui Judy

Noapte în loc de zi în ziua naşterii mele

Distrusă, înfrântă încă din ziua naşterii.

Iubită, aplaudată, dar îndurerată...

Ruşinată deseori, îngreuiată de povară...

Înfricoşată chiar să mă plâng...

Zori de zi... răsărit de soare-

Permisiunea de a fii eu însămi.

Sinceritate: îmi urăsc deficienţa,

Urăsc hoţul care m-a luat din lumea picioarelor.

Sunt supărată, furioasă, dar bucuroasă totodată

Pentru că soarele lui Dumnezeu străluceşte

Pntru oameni ca mine.

Căruţul meu împins de Mâna Ta-

Escortă sfântă a lui Dumnezeu

Pentru a-i conduce pe alţii din groapă spre cer. 

 

“Ce uşor putem cădea în capcana de a da crezare mai mult minciunilor decât adevărului atunci când ne pasă mai mult de imaginea în faţa lumii decât de părerea Creatorului nostru despre noi. Când încercăm să plăcem mai mult oamenilor decât lui Dumnezeu, ne trezim vlăguiţi de puteri pentru că mereu ne vom izbi de nemulţumire: ori a noastră, ori a celor din jur. Ciudaţi mai suntem din fire: e suficient să spună cineva o critică şi tot ce am construit pe baza aprecierilor se dărâmă. Nu e prea multă diferenţă între o persoană care luptă să urce scările cu un picior deformat şi o alta care transpiră, complexată fiind că poate a spus ceva în public “atât de prosteşte”, sau poate că “a arătat atât de dezordonată şi obosită  tocmai atunci când...”

Read more: Cioturile noastre

Linkuri Sociale

Adresele Caritatii

Adresa Postala
Mircea Eliade,nr 22,400364,

Cluj-Napoca,Cluj,Romania

Adresa fizica
Nichita Stanescu Street,no3,Cluj-Napoca,Cluj,Romania

Telefon & Fax

Informatii generale :+40 264 438050
Birou:+40 264 438050
Fax: +40 264 438050